Biochimia tot2 87-150

a. componenta riboflavinică acceptă doar electroni

b. componenta adeninică acceptă 2H+
și 2 ē

c. componenta adeninică acceptă 1H+
și 1 ē

d. componenta riboflavinică acceptă 2H+
și 2ē

e. componenta riboflavinică acceptă un H+
/ē, al doilea H+
/ē trece în soluție

a. inelul izoaloxazinic acceptă doar electroni

b. inelul izoaloxazinic acceptă un H+
/ē, al doilea H+
/ē cel adeninic

c. inelul adeninic acceptă 1H+
și 1 ē

d. inelul adeninic acceptă 2H+
și 2 ē

e. inelul izoaloxazinic acceptă 2H+
și 2ē

a. acceptă 2 electroni prin reducerea 2Fe2+ în 2Fe3+

b. acceptă 2 electroni prin oxidarea 2Fe3+ în 2Fe2+

c. acceptă 1 electron prin reducerea 1Fe3+ în 1Fe2+

d. acceptă 2 electroni prin reducerea 2Fe3+ în 2Fe2+

a. cyt. c este localizat în complexul V al lanțului respirator

b. cyt. b este localizat în complexul I al lanțului respirator

c. cyt. a este localizat în complexul I al lanțului respirator

d. cyt. c1 este localizat în complexul III al lanțului respirator

e. cyt. a3 este localizat în complexul II

a. un H + din substrat este transferat la nicotinamida, al doilea H +
la adenină

b. acceptor de 1 H +
și 2 ē în NAD + este nicotinamida

c. acceptor de H +
și ē în NAD + este riboza

d. acceptor de H +
și ē în NAD + este adenina

e. se leagă 2H +
și 2ē la nicotinamidă

a. acceptor de H + și ē în NAD + este adenina

b. se leagă 2H + și 2ē la nicotinamidă

c. acceptor de H + și ē în NAD + este riboza

d. se leagă 1H + și 2ē la nicotinamidă

e. un H + din substrat este transferat la nicotinamida, al doilea H + la adenină

a. este derivatul vitaminei B6

b. este derivatul vitaminei C

c. este derivatul vitaminei B2

d. este derivatul vitaminei B1

e. este derivatul vitaminei PP

a. izocitrat DH

b. succinat DH

c. malat DH

d. glyceraldehyd-3-phosphat DH

e. glutamat DH

a. succinat DH

b. lactat DH

c. glucozo-6-P DH

d. malat DH

e. alfa-cetoglutarat DH

a. succinat DH

b. glutamat DH

c. dehidrolipoil DH

d. glicerol-3-fosfat DH

e. acil-CoA DH

a. dihidrolipoil DH

b. glcerol-3-fosfat DH

c. malat DH

d. acil-CoA DH

e. succinat DH

a. acil-CoA DH

b. succinat DH

c. dihidrolipoil DH

d. izocitrat DH

e. glicerol-3-fosfat DH

a. FADH2

b. CoQ

c. NADP+

d. FAD

e. FMN

a. CoQ

b. FAD

c. NAD+

d. NADH+

e. NADP+

a. NAD+

b. FMN

c. hemul cit b

d. FAD

e. Cu2+

a. NAD+

b. citocromul c1

c. FMN

d. FAD

e. citocromul a3

a. cyt b, cyt c1

b. cyt b, cyt a-a3

c. cyt b, cyt c1, cyt a3

d. cyt b, cyt a

e. cyt c1, cyt a

NADH - CoQ reductaza

NAD+- CoQ reductaza

succinat - CoQ reductaza

d. CoQ - citocrom c reductaza

e. citocrom c oxidaza

a. cytocrom c oxidaza

b. CoQ - cytocrom c reductaza

c. NADH - CoQ reductaza

d. succinat - CoQ reductaza

e. FAD -CoQ reductaza

a. CoQ - cytocrom c reductaza

b. NADH - CoQ reductaza

c. succinat - CoQ reductaza

d. CoQ - cytocrom c oxidaza

e. cytocromoxidaza

a. cytocrom c reductaza

b. succinat - CoQ reductaza

c. cytocromoxidaza

d. CoQ - cytocrom c reductaza

e. NADH - CoQ reductaza

a. cytocrom c oxidaza

b. NADH - CoQ reductaza

c. ATP-sintetaza

d. succinat - CoQ reductaza

e. CoQ - cytocrom c reductaza

a. cyt b

b. proteinele Fe-S

c. NADP+

d. cyt.c1

e. cyt c

a. cyt c

b. proteinele Fe-S

c. NADP+

d. cyt.c1

e. FMN

a. proteinele Fe-S, cyt b, cyt c

b. proteinele Fe-S, cyt b, cyt c1, cyt c

c. proteinele Fe-S, cyt b, cyt c1, FMN

d. proteinele Fe-S, cyt c1, cyt c

e. proteinele Fe-S, cyt b, cyt c1

a. oxidarea NADH, NADPH și FADH2 și reducerea cyt c

b. oxidarea NADH și reducerea cyt c

c. oxidarea FADH2 și reducerea cyt c

d. oxidarea FADH2 și reducerea CoQ

e. oxidarea NADH și reducerea CoQ

a. oxidarea FADH2 și reducerea CoQ

b. oxidarea NADH și reducerea cyt c

c. oxidarea FADH2 și reducerea cyt c

d. oxidarea NADH, NADPH și FADH2 și reducerea cyt c

e. oxidarea NADH și reducerea CoQ

a. reducerea CoQ prin oxidarea FADH2 și NADH

b. oxidarea CoQH2 aceptând doar electroni și reducerea citocromului c

c. oxidarea CoQH2 aceptând protoni și electroni

d. reducerea CoQ prin oxidarea NADH

e. reducerea CoQ prin oxidarea FADH2

a. oxidarea FADH2 și reducerea CoQ

b. oxidarea CoQH2 și reducerea cyt c

c. oxidarea CoQH2 și reducerea cyt c1

d. oxidarea NADH, FADH2 și a CoQH2 și reducerea cyt c

e. oxidarea NADH și reducerea CoQ

a. oxidarea cyt c și reducerea oxigenului

b. oxidarea cyt c1, reducerea oxigenului și sinteza ATP

c. oxidarea CoQH2 și reducerea oxigenului

d. oxidarea cyt c1 și sinteza ATP

e. oxidarea cyt b și reducerea oxigenului

a. FAD

b. cyt.a

c. FMN

d. Fe-S proteine

e. NAD+

a. Cu2+

b. cyt.a

c. FMN

d. proteinele Fe-S

e. NAD+

a. cyt.b

b. 2 ioni de Cu

c. FAD

d. cyt.c1

e. FMN

a. cyt.a3

b. FAD

c. NAD+

d. Fe-S proteine

e. FMN

a. NADH+H+ + FMN → NAD+ + FMNH2

b. NADH+H+ + Fe-S proteine (Fe3+) → NAD+ + Fe-S proteine (Fe3+)+ 2H +

c. NADH+H+ + CoQ → NAD+ + CoQH2

d. NAD+ + 2H+(2 ē) → NADH + H+

e. NADPH+H+ + FMN → NADP+ + FMNH2

a. NAD+ + 2H+(2 ē) → NADH + H+

b. FMNH2+CoQ → FMN + CoQH2

c. NADH+H+ + CoQ → NAD+ + CoQH2

d. FMN+CoQH2 → FMNH2 + CoQ

e. NADPH+H+ + FMN → NADP+ + FMNH2

a. FMNH2+CoQ → FMN + CoQ H2

b. NADH+H+ + CoQ → NAD+ +CoQH2

c. CoQH2+ FMN → CoQ+ FMNH2

d. FADH2+CoQ → FAD + CoQH2

e. NADPH+H+ + CoQ → NADP+ + CoQH2

a. CoQH2+ FMN → CoQ+ FMNH2

b. CoQH2+ 2cyt. b(Fe2+) → CoQ+ 2cyt. b (Fe3+)

c. CoQH2+ 2cyt. c1(Fe3+) → CoQ+ 2 cyt. c1(Fe2+)

d. CoQH2+ 2cyt. b(Fe3+) → CoQ+2 cyt. b (Fe2+)

e. FMNH2+CoQ → FMN + CoQ H

a. 2cyt. b (Fe3+) + cyt. c1(Fe2+) → 2 cyt. b (Fe2+) + cyt. c1(Fe3+)

b. CoQH2+ 2cyt. c1(Fe3+) → CoQ+ 2cyt. c1(Fe2+)

c. cyt. b (Fe2+) + cyt. c(Fe3+) → cyt. b(Fe3+) + cyt. c(Fe2+)

d. 2cyt. b (Fe2+) + 2cyt. c1(Fe3+) → 2cyt. b(Fe3+) + 2cyt. c1(Fe2+)

e. 2cyt. c (Fe2+) + 2cyt. c1(Fe3+) →2 cyt. c (Fe3+) + 2 cyt. c1(Fe2+)

a. CoQH2+ cyt. c(Fe3+) → CoQ+ cyt. c(Fe2+)

b. 2cyt. b (Fe2+) + 2cyt. c(Fe3+) → 2cyt. b (Fe3+) +2 cyt. c(Fe2+)

c. cyt. c1 (Fe3+) + cyt. c (Fe2+) → cyt. c1 (Fe2+) + cyt. c (Fe3+)

d. 2cyt. c (Fe2+) + 2cyt. b (Fe3+) → 2cyt. c(Fe3+) + 2yt. b (Fe2+)

e. 2cyt. c1 (Fe2+) + 2cyt. c (Fe3+) → 2cyt. c1 (Fe3+) + 2cyt. c (Fe2+)

a. 2cyt. c (Fe2+) + 2cyt. a3 (Fe3+) →2 cyt. c(Fe3+) + 2cyt. a3 (Fe2+)

b. 2cyt. c(Fe3+) + 2cyt. a (Fe2+)→ 2cyt. c(Fe2+) + 2cyt. a (Fe3+)

c. 2cyt. c (Fe2+) + Cu+ → 2cyt. c(Fe3+) + Cu2+

d. 2 cyt. a (Fe2+) + ½O2→ 2 cyt. a (Fe3+) + O2–

e. 2cyt. c(Fe2+) + 2cyt. a (Fe3+) → 2cyt. c (Fe3+) + 2cyt. a (Fe2+)

a. 2cyt. a3 (Fe2+) + 2cyt. a (Fe3+) → 2cyt. a3 (Fe3+) + 2cyt. a (Fe2+)

b. 2 cyt. a (Fe2+) + ½O2→ 2 cyt. a (Fe3+) + O2–

c. 2cyt. c(Fe3+) + 2cyt. a (Fe2+)→2cyt. c(Fe2+) + 2cyt. a (Fe3+)

d. cyt. a3 (Fe2+) + ½O2 → cyt. c(Fe3+) + H2O

e. 2cyt. c(Fe2+) + 2cyt. a (Fe3+) → 2cyt. c (Fe3+) + 2cyt. a (Fe2+)

a. cyt. c(Fe2+) + cyt. a3 (Fe3+) → cyt. c (Fe3+) + cyt. a3 (Fe2+)

b. cyt. a3 (Fe2+) + ½O2 → cyt. c(Fe3+) + H2O

c. cyt. c(Fe3+) + cyt. a (Fe2+)→ cyt. c(Fe2+) + cyt. a (Fe3+)

d. cyt. a3 (Fe2+) + cyt. a (Fe3+) → cyt. a3 (Fe3+) + cyt. a (Fe2+)

e. 2 Cu+ + ½O2→ 2 Cu2+ + O2–

a. NAD+ → FAD → CoQ

b. NADH→ FMN → Fe-S proteine → CoQ

c. NADH→ Fe-S proteine → FMN → CoQ

d. NAD+→ FMN → Fe-S proteins → CoQ

e. NADH→ FMN → CoQ

a. este enzima responsabilă de fosforilarea la nivel de substrat

b. este enzima responsabilă pentru fosforilarea oxidativă și la nivel de substrat

c. este enzima responsabilă de fosforilarea la nivel de substrat și inhibarea ei reduce termogeneza

d. este enzima responsabilă pentru fosforilarea oxidativă și este inhibată de rotenonă

e. este enzima responsabilă pentru fosforilarea oxidative

a. este enzima responsabilă de fosforilarea la nivel de substrat

b. inhibarea ATP sintazei reduce termogeneza

c. este inhibată de oligomicină

d. este enzima responsabilă de hidroliza ATP

e. este inhibată de rotenonă

a. este localizată în citoplasmă

b. este enzima responsabilă de fosforilarea la nivel de substrat

c. rotenona inhibă subunitatea F1 a ATP sintazei

d. este enzima responsabilă de hidroliza ATP

e. oligomicina inhibă subunitatea Fo a ATP sintazei

a. F1 este situată în spațiul intermembranar

b. este format din două componente Fo și F1

c. este localizată în membrana mitocondrială externă

d. Fo este situată în matricea mitocondrială

e. F1 este un canal de protoni

a. F1 este un canal de proton

b. F0 este situată în matricea mitocondrială

c. este formată din 3 componente F0 , F1 și F2

d. F0 este localizată în membrana internă mitocondrială

e. F1 este situată în spațiul intermembranar

a. Fo este localizat în membrana internă mitocondrială

b. F1 este situat în spațiu intermembranar

c. F1 este canalul de protoni

d. este formată din 3 componente F0 , F1 și F2

e. este localizată în membrana mitocondrială exterioară

a. este format din 3 componente Fo , F1 și F2

b. F1 este canalul de protoni

c. F1 este situat în matricea mitocondrială

d. Fo este situat în matricea mitocondrială

e. este localizată în membrana mitocondrială exterioară

a. F1 este situat în spațiu intermembranar

b. Fo este situat în matricea mitocondrială

c. este localizată în membrana mitocondrială exterioară

d. este format din 3 componente Fo , F1 și F2

e. F1 este subunitatea catalitică a enzimei

a. este sinteza ATP din ADP și Pi cuplată cu scindarea unui substrat supermacroergic

b. mecanismul se explică prin teoria chemiosmotică a lui P. Mitchell

c. ΔG0' = - 7,3 kcal sunt necesare pentru sinteza 1 molecule de ATP din ADP și Pi

d. fluxul de protoni este forța motrice ce determină sinteza de ATP

e. este sinteza ATP din ADP și Pi cuplat cu lanțul respirator

a. este sinteza ATP din ADP și Pi cuplată cu lanțul de transport de electroni

b. este sinteza ATP din ADP și Pi cuplată cu scindarea unui substrat supermacroergic

c. ΔE0' ≤ 0,16 V sunt necesari pentru sinteza 1 molecule de ATP din ADP și Pi

d. ΔG0' = 14,6 kcal sunt necesare pentru sinteza 1 molecule de ATP din ADP și Pi

e. este sinteza ATP din AMP și PPi cuplată cu lanțul de transport de electroni

a. sinteza ATP nu depinde de gradientul de protoni

b. H+revin în matricea mitocondrială prin factorul F1 al ATP sintazei

c. H+ trec liber prin membrana internă mitocondrială

d. reacțiile de oxido - reducere în cadrul lanțului respirator sunt însoțite de transportul ē din matricea
mitocondrială în spațiul intermembranar

e. H+ revin în matricea mitocondrială prin factorul Fo al ATP - sintazei

a. ATP este generat prin utilizarea energiei stocate sub formă de gradient transmembranar de
protoni

b. ATP este generat datorită permeabilității înalte a membranei interne mitocondriale pentru protoni

c. ATP este generat prin utilizarea energiei produse în timpul transportului de ē prin intermediul
lanțului respirator și depozitată într -un compus intermediar supermacroergic

d. ATP este generat prin utilizarea energiei stocate sub formă de gradient transmembranar de protoni
și electroni

e. ATP este generat de complexul II care actioneaza ca pompă de protoni cu formarea gradientului
transmembranar

a. raportul dintre numărul de fosfați și AMP încorporați ca ATP și numărul de atomi de O2 consumată
în timpul fosforilării oxidative

b. raportul dintre numărul de molecule de ADP încorporate ca ATP per molecula de O2 consumată în
timpul fosforilării oxidative

c. raportul dintre numărul de fosfați încorporați ca ATP și numărul de atomi de O2 utilizați în lanțul
respirator

d. numărul de ADP încorporate ca ATP per atom de O2 consumat în timpul fosforilării oxidative

e. raportul dintre numărul de molecule AMP încorporați ca ATP și numărul de atomi de O2 consumat
în timpul fosforilării oxidative

a. pentru oxidarea malatului P/O este 2/1

b. pentru oxidarea alfa - cetoglutaratului P/O este 2/1

c. pentru oxidarea succinatului P/O este 3/1

d. pentru oxidarea isocitratului P/O este 3/1

e. pentru oxidarea piruvatului P/O este 2/1

a. fosforilare oxidativă

b. fotofosforilare

c. fosforilare la nivel de substrat

d. reacție anaplerotică

a. inhibă transferul electronilor prin intermediul lanțului de transport de electroni

b. favorizează sinteza ATP

c. măresc termogeneza

d. activează hidroliza ATP

e. transportă H+ din matricea mitocondrială în spațiul intermembranar

a. sunt substanțe liposolubile care măresc permeabilitatea membranei interne mitocondriale pentru H+

b. sunt compuși hidrofili care opresc gradientul de protoni între matricea mitocondrială și membrana
internă

c. cresc activitatea ATP - sintazei

d. inhibă complexele lanțului respirator

e. cresc permeabilitatea membranei interne mitocondriale pentru electron

a. înlătură gradientul de protoni dintre spațiul intermembranar și matricea mitocondrială

b. inhibă complexele lanțului respirator

c. cresc activitatea ATP - sintazei

d. cresc permeabilitatea membranei interne mitocondriale pentru electroni

e. sunt compuși hidrofili care opresc gradientul de protoni între matricea mitocondrială și membrana

a. se caracterizează prin sinteza crescută de ATP

b. este prezent în hipotiroidie

c. predomină în țesutul adipos alb

d. este un mecanism de adaptare la frig

e. este un proces fiziologic la persoanele în vârstă